Asistența socială din România este o capcană pe care statul o întinde oamenilor săraci: îți dăm puțini bani, dar dacă încerci să muncești, pierzi orice plasă de siguranță. Practic, statul le cere să nu cumva să muncească, dacă încearcă își pun în pericol siguranța imediată. Ajutoarele sociale sunt mici ca sumă și foarte prost gândite. Venitul Minim Garantat este în medie 264 lei/familie. Familiile cu copii primesc și alocația de susținere a familiei, 165 lei/familie în medie. În același timp descurajează căutarea unui loc de muncă prin faptul că întreg ajutorul pentru familie se pierde în momentul în care un adult se angajează. Acest sistem social învechit și cu rezultate perverse trebuia să fie înlocuit cu Venitul Minim de Incluziune – un sistem modern care îi încurajează pe cei care primesc asistență socială să lucreze. Legea VMI a fost adoptată în 2016 la inițiativa guvernului tehnocrat, dar implementarea ei este amânată prin OUG în fiecare an. Aceasta este o rușine națională. Un guvern cu participarea USR va pune în aplicare legea imediat, punerea la punct a sistemului informatic va fi prioritate zero. Criza COVID a lovit oamenii săraci în mod deosebit, și mai mulți vor pica în plasa sistemului, care îi va descuraja apoi să caute să se angajeze. Ca partid de centru-dreapta modern, USR propune politici anti-sărăcie concrete, menite să activeze social pe cei dezavantajați social. Locul de muncă e cea mai bună politică socială și vom reduce barierele care opresc căutarea locurilor de muncă. Reducerea de impozit pe salariul minim – #zero taxe – va avea un efect spectaculos în a face mai atractivă salarizarea chiar la nivelul cel mai redus.
În acest moment în România sunt trei beneficii sociale principale (venitul minim garantat, alocația pentru susținerea familiei și ajutorul de încălzire), care se suprapun parțial pentru unele familii, sunt calculate dupa formule diferite si implică trei dosare diferite pe care le depun beneficiarii. Actuala lege a venitului minim garantat descurajează munca, pentru că retrage ajutorul social persoanelor care se angajează, chiar dacă salariul lor este foarte mic. În plus, salariile mici sunt impozitate mult (cel mai mult din UE). Deci, oamenii săraci (sărăcia e corelată cu educația și deci posibilitatea de a găsi joburi cu venituri reduse) trebuie să aleagă dramatic între un salariu mic impozitat mult și un ajutor social modest dar cert. Această alegere nu trebuie să fie una dramatică. Este o practică modernă în multe țări a lăsa posibilitatea trecerii treptate din asistență spre job, dar statul român condus de vechea clasă politică este rămas în alt secol când vine vorba despre politici de intervenție – deși toți politicienii vechi vorbesc despre sărăcie, nu au fost în stare să ia această măsură de modernizare.
Banca Mondială a propus încă din 2014 guvernului României schimbarea acestui sistem, prin intermediul Venitului minim de incluziune (VMI) – ca parte a Strategiei naționale de incluziune socială și reducerea sărăciei. Legea VMI a fost finalizată la insistențele guvernului tehnocrat în 2016, adoptată de Parlament și promulgată în 2016 (Legea nr. 196/2016). EA ÎNSĂ NU E APLICATĂ, din cauză că Ministerul Muncii încă nu are sistemul informatic necesar – ultimul termen a fost prelungit până la 1 aprilie 2021.
VMI unifică cele trei beneficii și are mai multe mecanisme de reducere a sărăciei:
De fapt, vechii politicieni nu doresc schimbarea sistemului care îi ține pe oameni în sărăcie și dependenți de ei, contra voturi.
USR propune (1) accelerarea implementării legii VMI, (2) dezvoltarea acesteia prin includerea altor beneficii relevante – până ajungem la un mod simplu și unitar de a acorda toate modalitățile de sprijin pentru persoanele defavorizate, și (3) monitorizarea constantă a modului în care se aplică legea (analiză de impact și propuneri de îmbunătățiri în timp real), pentru a ne asigura că produce rezultatele scontate.
Estimare a impactului bugetar: 2.8 miliarde lei, pentru 1 mil de familii (4 mil de persoane) – pentru reducerea sărăciei cu 4-5%. Dar VMI va ajuta familiile sărace mai bine și mai țintit. Premisa este că vor intra în zona muncii formale și vor contribui la sistemele de asigurări, scăzând presiunea pe ele. Calculul bugetar nu include aceste efecte benefice de runda a doua. Estimăm că VMI poate fi o politică ce își recuperează costurile bugetare în câțiva ani, asta pe lângă efectul de reducere a sărăciei. Pe de altă parte, se reduc cheltuielile administrative (estimate la 280 milioane lei – 20% din bugetul total al celor trei programe). VMI e estimat să reducă aceste cheltuieli la 10% din costul beneficiilor acordate.
Sursa de finanțare: Bugetul de stat
Instituția responsabilă – Ministere, agenții, autorități: Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, autoritățile publice locale.
În 2014, Banca Mondială estima că implementarea VMI, cu un buget suplimentat față de cel al actualelor beneficii sociale acordate, ar avea o acuratețe de 80% în țintirea celor mai sărace persoane (față de nivelul actual al ajutoarelor sociale, de 60%) și că “va avea un impact major asupra reducerii sărăciei – presupunând o creștere economică moderată, sărăcia relavită va scădea cu aproximativ 4,4%, de la 22,84% în 2014 la 18,1% în 2016”. Per total, Banca Mondială estima că VMI va reduce rata sărăciei de la 17,2% în absența programului la 11,4 după introducerea VMI. De asemenea, Banca Mondială estima că măsurile de stimulare a angajării, cuprinse în VMI, “vor conduce la angajarea unui procent situat între 7% și 17% dintre persoanele sărace în vârstă de muncă care în prezent nu sunt nici angajate, nici cuprinse într-o formă de învățământ sau instruire și nu au o dizabilitate”, și că aceste măsuri vor avea efecte în proporție de 70% asupra persoanelor din cea mai săracă chintilă.
http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2016/StrategyVol1RO_web.pdf