România are constant una din cele mai mari rate ale abandonului școlar din Uniunea Europeană și este încă departe de ținta pe care și-a asumat-o prin Strategia Europa 2020, și anume să reducă părăsirea timpurie a școlii de la 19,3% în 2010 la 11,3% în 2020. În 2019, rata abandonului școlar a fost 15,3% (cf. Eurostat). Cei mai vulnerabili la abandonul școlar timpuriu sunt copiii din zonele rurale (unde rata de abandon era de 25,4% în 2018) și copiii romi (cu o rată de abandon de 77% în 2016).
În 2016 am lansat, sub ministeriatul lui Cristian Ghinea, Ministerul Fondurilor Europene a lansat două programe de reducere a abandonului școlar: Școală pentru toți (apel de finanțare de 173,2 milioane de euro) și Profesori motivați în școli defavorizate (25 milioane de euro), din Programul Operațional Capital Uman. Pentru prima dată în România, se lansau program integrate, la nivel de școală, care puteau finanța măsuri acoperite de mai multe axe POCU. Practic, la nivel de școală se face o analiză de nevoi, iar promotorii de proiect (primărie, ONG) pot alege dintr-un meniu de măsuri (hainuțe, transport, consiliere, hrană, etc – stabilite împreună cu ONG-urile sociale). Simplu și direct în comunitate.
Proiectele sunt în implementare. Beneficiarii cu care am discutat (instituții publice, ONG-uri și firme care implementează proiectele) au apreciat că cele două apeluri lansate (Școala pentru toți, Profesori motivați în școli defavorizate) sunt utile, au sume generoase, acoperă niște nevoi reale ale societății și pe partea de conținut au sens pentru că, la final, au potențialul de a ajuta oameni cu probleme reale, mai ales din aceste categorii: copii cu risc de abandon școlar, tineri care au nevoie să învețe o meserie sau care își caută un loc de muncă, persoane vulnerabile din comunități defavorizate, persoane cu dizabilități care lucrează în întreprinderi sociale, mici antreprenori etc. Pe fond, aceste programe au potențialul real de a reduce rata abandonului școlar din România și e posibil ca ele să fi și contribuit la procentele semnificativ scăzute ale părăsirii timpurii a școlii din 2018 și 2019 (cei doi ani în care banii au început să ajungă efectiv în proiectele de la firul ierbii). Însă problemele de sistem în gândirea implementării, monitorizării și raportării, și modul în care lucrează Autoritatea de Management și organismele intermediare regionale responsabile de POCU riscă însă să pună în pericol atingerea rezultatelor dorite prin aceste proiecte – iar fără câteva modificări structurale importante ale modului de gestionare a fondurilor structurale europene, riscăm să periclităm și noua perioadă de programare, 2021 – 2027.
Măsura Școală pentru toți, propusă de USR, continuă și dezvoltă aceste programe printr-o abordare comună de politici publice socio-educaționale dezvoltate de ministerele de linie (schimbări legislative, măsuri de sprijin pentru familii, investiții în calitatea educației, atragerea și păstrarea profesorilor buni în școlile defavorizate) și finanțare combinată din fonduri europene (programe sistemice pentru ministere și competitive pentru școli, ONG-uri și autorități locale) și din fonduri naționale (programe de interes național), care să asigure accesul copiilor la educație în cel puțin 1200 de școli din România (cele cu cel mai ridicat grad de risc educațional).