De Ziua Culturii Naționale, senatorul USR Dan Lungu adresează o scrisoare deschisă atât reprezentanților autorităților publice locale, cât și membrilor organizațiilor neguvernamentale, artiștilor independenți, antreprenorilor culturali și publicului larg consumator de cultură. Prin document, senatorul USR își prezintă viziunea asupra Iașului cultural și explică propunerea sa de concept integrator pentru oraș.

„Ospitalității culturale îi putem asocia toleranța, pluralismul și libertatea de expresie, existența oportunităților, politicile publice prietenoase - elaborate în urma consultărilor - și nu în ultimul rând egalitatea de șanse. Ospitalitatea e catalizatorul unei ecologii culturale în echilibru, care stimulează formarea, performanța și antreprenoriatul. Copiii, indiferent că sunt din rural sau din urban, bogați sau săraci, au șanse egale să-și descopere și să-și cultive talentul, să performeze pe termen lung. Geniile sau măcar oamenii talentați se nasc oriunde, iar datoria noastră colectivă este să-i descoperim la timp și să-i sprijinim”, menționează senatorul USR Dan Lungu în scrisoarea deschisă.

Tot în scrisoarea deschisă, senatorul USR punctează,
concret, care sunt lucrurile care nu permit municipiului Iași să se
dezvolte și să evolueze din punct de vedere cultural și menționează care
sunt motivele din cauza cărora, în mediul rural ieșean, continuăm să ne
confruntăm cu un adevărat dezastru cultural.

Scrisoarea deschisă în integralitate:

„O viziune asupra Iașului cultural

Ziua Culturii Naționale este o bună ocazie să reflectăm la felul în care definim Iașiul cultural și cum ne dorim să arate el în viitor. Ca om care cunoaște sistemul cultural din cele mai diferite unghiuri – în calitate de scriitor, manager cultural, membru în Comisia de cultură a Senatului României - și care, în timp, a dialogat constant cu creatorii independenți și cu instituțiile, am meditat adesea la un concept destul de larg care să acopere cele mai diferite interese și aspirații. La discuțiile preliminare despre candidatura Iașului pentru „Capitală Europeană a Culturii” de acum câțiva ani, am propus drept concept integrator „Ospitalitatea culturală”. N-a fost atunci momentul să fie adoptat. Eu însă cred în continuare că este o viziune potrivită cu spiritul locului și aș vrea să vă împărtășesc câteva lucruri simple despre asta.

Pentru Iași, propun drept concept integrator „Ospitalitatea
culturală”

Moldovenii sunt faimoși pentru ospitalitate, iar Iașul este capitala Moldovei și capitala culturală a țării. Este un pas firesc să legăm lucrurile între ele și să ne propunem ca proiect „Ospitalitatea culturală”, într-un sens larg. Iașul, în viziunea mea, este: un oraș primitor,  un oraș deschis deopotrivă către creație, industrii creative și consum cultural. Un oraș ospitalier, în care artiștii, aflați la început de carieră sau consacrați, de aici sau de aiurea, stabiliți pe termen lung sau aflați doar în trecere, amatori sau profesioniști, se simt bine. La fel și antreprenorii culturali, creativii din toate ariile, profesorii din zona vocațională, consumatorii de literatură și artă, iubitorii de frumos. Când vorbim despre sistem cultural, vorbim despre un loc confortabil pentru toată lumea.

Dar ospitalitate
înseamnă mai mult decât atât: îi putem asocia toleranța, pluralismul și libertatea
de expresie, existența oportunităților, politicile publice prietenoase -
elaborate în urma consultărilor - și nu în ultimul rând egalitatea de șanse.
Ospitalitatea e catalizatorul unei ecologii culturale în echilibru, care
stimulează formarea, performanța și antreprenoriatul. Copiii, indiferent că
sunt din rural sau din urban, bogați sau săraci, să aibă șanse egale să-și
descopere și să-și cultive talentul, să performeze pe termen lung. Geniile sau
măcar oamenii talentați se nasc oriunde, iar datoria noastră colectivă este
să-i descoperim la timp și să-i sprijinim. Atenția acordată lor se va
întoarce înmiit, și asta în folosul comunității.

Momentan, cultura din mediul rural este cu totul abandonată, iar Consiliul Județean nu are nicio strategie să salveze lucrurile. Este un dezastru cultural, știu bine ce spun, ale cărui consecințe le vom suporta cu toții. Trebuie să înțelegem că eșecul cultural în mediul rural ne privește pe noi toți. Lipsa de educație si cultură nu înseamnă ignoranță la modul abstract, ci are efecte concrete, în diferite domenii, de la funcționarea instituțiilor la politică. Clivajele culturale duc la lipsă de comunicare și tensiuni sociale. Între performanța culturală la vârf și viața culturală dintr-o comună oarecare sunt legături subtile, prin mii și mii de fire invizibile. Ura față de intelectuali, demagogia, manipularea sunt efectele unei dezvoltări culturale asimetrice, ignorând faptul că țesutul social funcționează ca un complicat sistem de vase comunicante.

Autoritățile trebuie să finanțeze proiectele culturale cu
onestitate și profesionalism

În această ecologie culturală ospitalieră, autoritățile,
sensibile la actul cultural, finanțează proiectele cu onestitate și
profesionalism, fără a avea posibilitatea să întoarcă banii in folosul unei
clientele de partid sau administrative. Nu, nu trebuie să ne bazăm pe buna
credință a nimănui, ci doar să construim mecanisme corecte și profesioniste de
selecție, finanțare și evaluare a rezultatelor. Artiștii, la rândul lor,
trebuie să înțeleagă că e nevoie de vocea lor în comunitate, de presiunea lor
asupra autorităților. E nevoie ca din când în când să coboare din turnul de
fildeș și să semneze proteste, petiții ori să meargă la consultări cu
autoritățile. Ospitalitatea nu înseamnă sfântă naivitate, ci o construcție
colectivă, în spiritul unei viziuni negociate și împărtășite. Avem nevoie de
politicieni locali informați, consumatori de cultură, deschiși dialogului cu
artiștii, precum și de artiști implicați civic, care își cunosc drepturile, nu
ignoră politica și nu sunt obedienți  în
fața puterii. Politicul nu trebuie să evalueze în mod direct proiectele
artistice, pentru că le subordonează, le ucide. Experții sunt cei care trebuie
să o facă. Politicul doar creează oportunități, în urma consultărilor publice,
nu după planuri abstracte de birou sau din rațiuni electorale, și finanțează
transparent, cu sprijinul profesioniștilor. Oamenii politici nu au ce căuta în
jurii de evaluare.

Varietatea măsurilor care pot construi ospitalitatea
culturală a Iașului e relativ clasică, nu e nevoie să reinventăm roata, ci să
contextualizăm inteligent și cu impact real. De la sprijinirea proiectelor
artiștilor independenți și a ONG-urilor, la facilități fiscale pentru micii
antreprenori culturali (librari, studiouri de înregistrare sau grafic design,
anticari, galeriști etc). Avem nevoie de finanțare pentru cultura vie, atent și
profesionist gestionată, departe de influența directă a politicului, pe
proiecte relevante și cu impact. Combinarea proiectelor mici pentru debut și
afirmare, cu cele medii și mari pentru creșterea notorietății naționale și
internaționale. Rezidențe, achiziții de lucrări, burse de creație, burse de
mobilitate, ateliere și spații de co-working, hub-uri creative. Stimularea
consumului, sprijin adaptat pentru artiști, sisteme de recunoaștere pentru
consacrați. O abordare integrativă a artelor cu noile tehnologii. Reconvertirea
spațiilor industriale, recuperarea creativă a „colțurilor” publice, flexibilizarea
relației cu spațiul artistic, în sensul deschiderii, inovației și recuceririi.
Desigur, nu e o listă exhaustivă.

Pledez pentru Muzeul Comunismului Românesc

Personal, pledez pentru o serie de muzee care se lasă
așteptate, Iașul ospitalier fiind un loc minunat pentru ele: Muzeul
Comunismului Românesc, Muzeul Fotografiei, Centrul Meseriilor Dispărute (muzeu
și practici), Casa Culturală a Minorităților, o rețea de Centre ale memoriei
vizuale locale în mediul rural, care să recupereze, într-un efort pedagogic și
identitar, istoria comunităților folosind arhivele fotografice de familie.

Recapitulând, ospitalitate înseamnă grijă, atenție,
finanțare, recunoaștere, oportunitate, vizibilitate pentru toți. Înseamnă o
atmosferă specială, stimulativă, cu o mie de ingrediente. E adevărat că
artistul/scriitorul și opera sau spectacolul sunt vârful icebergului, dar ele
nu sunt posibile fără toate ingredientele acestui climat cultural. Toate
elementele acestei ecologii trebuie să se întâlnească și să comunice, să se
armonizeze, să lucreze împreună pe proiecte, iar politica culturală locală
trebuie să favorizeze acest lucru.

Ospitalitatea culturală e contextul în care poate avea loc
această chimie secretă a succesului comunității, de care să ne bucurăm cu toții.
Visez un Iași în care orice absolvent de școală vocațională sau artist
consacrat de la București, Cluj sau din orice altă parte a țării, să-și
dorească să se instaleze sau să trăiască o perioada din cariera lui aici. Un
Iași în care un artist de la Berlin sau de la Viena să-și dorească să ajungă
măcar o dată în viață. Cheia acestei reușite stă, în opinia mea, într-o
filosofie a ospitalității culturale”.