”Domnule Președinte al Senatului,

”Domnule Președinte al Senatului,

Domnule Președinte al Camerei Deputaților,

Stimați colegi, distinși invitați,

Acum 32 de ani, a fost nevoie de sacrificiul a peste 1.000 de români care au plătit cu viața pentru ca noi, astăzi, să trăim într-un stat liber, stat democratic, în care să nu ne mai fie frică.

Sute de mii de români au iesit pe străzi, 1.166 dintre aceștia și-au pierdut viața, în orașe declarate martir: Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș, Timișoara. E trist că nici până astăzi nu știm cine s-a făcut vinovat de aceste crime.

Trebuie să ne gândim cu recunoștință la cei ce și-au dat viața pentru a face posibile aceste idealuri. Și trebuie să ne asigurăm că aceste idealuri devin realitate. Fiecare renunțare la luptă, fiecare zi de îndoială despre valorile democratice înseamnă uitarea lor, uitarea eroilor și aruncarea în derizoriu a jertfei lor.

Unde suntem după 32 de ani? Luptăm în fiecare zi pentru consolidarea și păstrarea valorilor democratice, luptăm împotriva corupției, pentru normalitate.

Ce am fi putut face mai bine? Poate adoptarea Legii lustrației, a punctului 8 de la Timișoara, în primele zile din 1990. Poate o abordare mai curajoasă a reformei. Poate mai multă atenție acordată educației.

Ce putem face mai bine, noi, care am îmbrăcat haina politică? Să fim mai serioși, mai constructivi, să acționăm mereu cu gândul la binele public, și nu pentru interese personale sau interese de grup.  Să luptăm împotriva minciunii și a corupției, deoarece corupția ucide. Ucide vieți, ucide idealuri. Să asigurăm un viitor frumos copiilor noștri. Să nu uităm și să nu renunțăm să căutăm adevărul. Să nu ne uităm eroii.

Mulțumesc.”