Atelierul de lucru

Autori:

Senator Silvia DINICĂ, Comisia economică, industrii şi servicii
Deputat Cristina IURIȘNIȚI, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport
Senator Florina PRESADĂ, Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială
consilier Alexandra CHIRU
consilier Silvia ȘTEFAN

Agenda atelierului:
Cauze identificate ale abandonului școlar
Soluții propuse pentru reducerea ratei abandonului școlar
Propuneri legislative pentru reducerea abandonului școlar

Întrucât abandonul școlar a fost și continuă să fie una dintre cele mai serioase și mai grave probleme cu care România se confruntă, am decis să ne implicăm în mod activ în încercările de rezolvare a situației existente la nivel național.

Astfel, USR a organizat în luna septembrie dezbaterea „Educația, încotro?” ce a inclus și un atelier dedicat abandonului școlar. Cu toate că participanții strânși la aceeași masă în cadrul atelierului proveneau din medii diferite (parlamentari, consilieri, persoane care lucrează în sistemul educațional sau persoane care sunt interesate de subiect) scopul final a fost unul comun – acela de a contribui direct la schimbarea viitorului copiilor din România.

Un copil fără acces la educație are toate premisele să devină, în cele din urmă, un adult expus riscului eșecului. Educația acestui secol ar trebui să aibă drept scop acela „de a ajuta tinerii să înțeleagă lumea din jurul lor și să își descopere talentele și abilitățile, în așa fel încât să devină indivizi împliniți și cetățeni activi și empatici” (Ken Robinson).

Ne propunem ca acest atelier să se desfășoare periodic astfel încât să existe posibilitatea de a urmări progresul efectuat de la o întâlnire la alta precum și de a genera și implementa idei noi.

Conceptualizare & context

Definire concepte:
Abandon școlar – se consideră că un elev este în situaţia de abandon şcolar dacă nu frecventează cursurile de zi ale unei clase din învăţământul obligatoriu şi depăşeşte cu mai mult de doi ani vârsta clasei respective.

Rata abandonului şcolar – reprezintă diferenţa între numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar şi cel aflat în evidenţă la sfârşitul aceluiaşi an şcolar, exprimată în raport procentual faţă de numărul elevilor înscrişi la începutul anului şcolar.

Părăsirea timpurie a școlii (PTȘ)  este definită în România ca procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 de ani care au finalizat cel mult nivelul secundar inferior (echivalentul clasei a opta) și care nu mai urmează nicio altă formă de școlarizare sau formare profesională.
Indicator NEETs – “Not in Education, Employment or Training” calculat, conform INS, în funcţie de numărul tinerilor din categoria de vârstă cuprinsă între 15 şi 24 de ani care nu urmează nicio formă de învăţământ şi nici nu au un loc de muncă.

Rata brută de cuprindere şcolară în toate nivelurile de învăţământ – reprezintă numărul total al copiilor/elevilor/studenţilor cuprinşi in toate nivelurile de învăţământ, indiferent de vârstă, ca raport procentual din totalul populaţiei din grupa oficială de vârsta corespunzătoare tuturor nivelurilor de educaţie (3-23 ani).

Abandonul școlar

Am fi pe podium în ceea ce privește rata abandonului școlar dacă ne uităm la clasament în sens invers, dinspre sfârșit spre început, și asta pentru că am „reușit” să fim depășiți doar de Malta și Spania. În timp ce în România se cheltuiesc milioane de euro pentru combaterea abandonului școlar, 2 din 10 copii ajung să abandoneze școala  în timp ce, în mediul rural, situația este și mai gravă pentru că jumătate din copii de la țară renunță la studii înainte de a le finaliza.

Rata abandonului școlar, ca indicator, reflectă doar ponderea elevilor care au ieşit din sistemul de educaţie pe parcursul anului şcolar stabilind, astfel, un raport între efectivele de elevi de la început de an şcolar şi efectivele de elevi de la final de an şcolar. Indicatorul permite o evaluarea a eficienţei la nivel de sistem, o rată ridicată semnalând existenţa unor probleme reale în ceea ce priveşte organizarea internă a sistemului de educaţie. Cu toate acestea există limitări serioase în utilizarea sa pentru fundamentarea unor politici bazate pe evidenţe privind combaterea abandonului şcolar.

De asemenea, abandonul școlar mai poate fi determinat şi printr-o metodă alternativă de calcul care urmăreşte parcursul efectivelor de elevi la nivel de cohortă, raportând, astfel, totalitatea absolvenţilor unui nivel de educaţie la totalitatea elevilor care erau înscrişi în sistemul de învăţământ la începutul perioadei lor de şcolarizare în nivelul respectiv.

Indiferent de metoda utilizată la nivel de sistem pentru calcularea indicatorului calculul este unul matematic cu aceleași ipoteze și rezultatele. În plus, datele existente permit doar identificarea dimensiunii acestui fenomen în funcţie de sex, clasă, nivel de rezidenţă şi regiune geografică. Astfel că, pentru pentru intervenţii focalizate, este necesar  ca datele disponibile să se refere şi la alte caracteristici individuale, familiale sau şcolare precum nivelul de venituri şi de educaţie al părinţilor, performanţele şi frecvenţa şcolară, nivelul de motivaţie pentru învăţare/şcoală al copilului şi al familiei etc.

Părăsirea timpurie a școlii (PTȘ)

Este tot o formă de abandon școlar și este un factor major care care contribuie la excluziunea socială ulterioară în viață. Din cauza faptului că abandonează școala, tinerii sunt mult mai predispuși riscului asociat șomajului sau al celui de a câștiga un salariu mai mic odată ce găsesc un loc de muncă, în timp ce, estimările legate de competențe necesare în Europa sunt stricte – sugerează că, pe viitor, doar 1 din 10 locuri de muncă va putea fi accesat de o persoană care a părăsit timpuriu școala.

Mai mult decât atât, dacă mergem mai departe pe firul acestei idei vom constata faptul că această problemă generează o serie de costuri publice și sociale, sub forma unor venituri și a unei creșteri economice mai mici, a unor venituri fiscale mai reduse și a unor costuri mai ridicate.

În contextul declinului demografic, amploarea fenomenului PTȘ în România evidențiază faptul că mulți tineri din rândul populației școlare părăsesc sistemul de învățământ fără a deține abilitățile și formarea solicitate pe piața muncii.

Din acest motiv și aflați în incapacitatea de a se angaja, mulți tineri abandonează piața muncii acest lucru determinând scăderea contribuției acestora la creșterea economică a țării. Mesajul este clar: o țară a cărei rată de PTȘ este ridicată se va confrunta cu probleme legate de forța de muncă și șomaj, de coeziune socială și de competitivitate în general.

Consecințe

Abandonul școlar nu este doar o decizie de moment ci este o decizie ce impactează viitorul individului. Copii care ajung să abandoneze școala ajung să fie excluși din societate și de pe piața muncii pentru că nu pot face față cerințelor angajatorilor. Astfel, pe termen mediu și lung, abandonul școlar contribuie într-o foarte mare masură la excluziunea socială de-a lungul vieții individului.

În România…

Abandonul școlar este una dintre problemele intens dezbătute întrucât este una dintre primele probleme ce trebuie rezolvate dacă ne dorim prosperitate. De asemenea, sunt necesare atât date, cât și cercetari în acest sens astfel încât învățământul să țină cont de nevoile copiilor și adolescenților defavorizați pentru a preveni abandonul.

Sistemul de educație din România a trecut de-a lungul timpului prin numeroase schimbări și modificări care au bulversat de multe ori copii, părinții chiar și profesorii. Totuși, dacă ne uităm la ce s-a întâmplat după anul 1989 în sistemul de învățământ din România acest lucru nu este de mirare. Faptul că am schimbat, în această perioadă, peste 20 de miniștri pentru educație (fiind probabil una dintre singurele țări cu șase miniștrii ai învățământului doar în anul 2012) sau faptul că am modificat de peste 60 de ori Legea educației nu aveau cum să ne insufle ideea că există stabilitate și prosperitate în sistemul de învățământ.

Cu toate acestea, considerăm că nu renunțarea sau neimplicarea este soluția problemei abandonului școlar ci implicarea activă pentru a diminuarea acestui indicator și pentru a contribui la reintegrarea în sistem și colectivitate a copiilor care au abandonat deja școala – un demers integrat pentru viitorul României.

Abandonul școlar în cifre

 

La nivelul Uniunii Europene, România se află în continuare, îndiferent de măsurile adoptate până la acest moment, în fruntea clasamentului la abandonul școlar cu o rată a abandonului de 18,5% la nivelul anului 2016 fiind depășiți la distanță mică doar de Malta 19,6% și Spania 19%. România este, de asemenea, singurul stat unde acest indicator crește în fiecare an, în comparație cu celelalte state ale Uniunii Europene. Dacă vom avea același trend și în ani următori înregistrând creșteri ale ratei părăsirii timpurii a școlii vom avea toate premisele să “urcăm și mai sus” în clasament. Cum acest lucru nu este de dorit încercăm să luăm măsuri care să ne ofere rezultate, nu doar de moment, ci și pe termen lung.

Prin Strategia educației și formării profesionale din România pentru perioada 2016-2020, Guvernul și-a asumat în fața partenerilor europeni un obiectiv ambițios respectiv reducerea ratei părăsirii timpurii a școlii la maximum 10% în 2020 precum și creșterea la 95% a copiilor înscriși în învățământul preșcolar de la patru ani. Astfel, ținta strategică propusă a fi atinsă în mai puțin de 3 ani constă în atingerea unui procent mai mic de 10% pentru proporția părăsirii timpurii a școlii.

Conform Institutului Național de Statistică, abandonul școlar în ciclul primar și gimnazial este una dintre problemele cele mai importante și acute cu care se confruntă învățământul românesc la nivel național dar și european unde ne clasăm pe locul 3 (12,1%), după Moldova (17,9%) și Macedonia (13,1%).

La nivel comparativ sistemul de educație din mediul rural prezintă decalaje majore în comparație cu sistemul de educație din mediul urban. Astfel că, în sistemul de educație din mediul rural ne “lovim” de:

  • Lipsa sau prezența într-un număr mai mic decât necesarul a cadrelor didactice de înaltă calificare (În mediul rural există mai puține cadre didactice calificate angajate cu normă întreagă decât în mediul urban, astfel încât școlile au fost nevoite să angajeze un număr mare de cadre didactice slab calificate, cu fracțiune de normă, care fac naveta)
  • Situații familiale dificile frecvent întâlnite
  • Infrastructură școlară neadecvată
  • Rate mai mari de abandon școlar în învățământul primar și gimnazial semnificative ceea ce conduce la o participare scăzută la învățământul liceal și la rate și mai mici de participare la învățământul terțiar;
  • În anul școlar 2014-2015, 81,8 % din copiii din mediul rural în vârstă de 3-5/6 ani erau înscriși în învățământul preșcolar în comparație cu 97,7 % în mediul urban.

Cauze ale abandonului școlar

Indiferent dacă privim dintr-o perspectivă economică sau socială, cauzele care determină renunțarea la educație sunt multiple iar factorii principali care favorizează această situație se găsesc plasați la mai multe nivele, astfel:

  1. La nivelul copilului și al familiei se găsesc principalii factori ce pot determina/determină un copil să nu mai meargă la școală. Acești factori sunt:
  • Sărăcia (dificultățile materiale) care limitează posibilităţile părinţilor de a le oferi copiilor resursele și accesul necesare educaţiei. Din acest motiv, numeroase familii au probleme atât în asigurarea hranei necesare copilului cât și în asigurarea îmbrăcămintei adecvate de care acesta are nevoie (în special pe timp de iarnă). Mai mult decât atât, dificultățile materiale sunt atrase și de dezorganizarea familiei – violența, alcoolismul și divorțul fiind situații care preced uneori decizia de abandon școlar
  • Modelul educațional oferit de familie (părinți, frați) joacă un rol foarte important în felul în care copii gândesc și iau decizii.
  • Emigrarea masiva a forței de muncă – adică acele situații în care unul sau ambii părinți aleg să plece la muncă într-o altă țară pentru a putea să își întrețină familia și care creează goluri emoționale puternice în sufletele copiilor mai ales dacă aceștia se află la o vârstă fragedă. Ei sunt lăsaţi în grija unor rude sau cunoştinţe apropiate care se ocupă superficial de situaţia şcolară și pot sfârși prin a abandona școala
  • Intrarea pe piața muncii (exploatarea copiilor prin muncă) – sunt multe situațiile în care elevul se angrenează în lucrul ca zilier sau în alte activități regulate aducătoare de venit (ex: cerșetoria) care, pe termen mediu și lung, conduc la abandonul școlar sau implică în activități care sunt la limita legii precum prostituția sau integrarea în adevărate rețele de cerșetorie cu același final.
  • Lipsa motivației cauzată de izolare și lipsa oportunităților –  sunt adulți și copii în România care locuiesc în zone izolate, fără drum de acces, extrem de greu accesibile care abandonează școală pentru că nu reușesc să ajungă la ore. Sunt copii care poate dacă s-ar fi născut la oraș ar fi avut mai multe oportunități de a învăța și alta ar fi fost poate povestea lor.
  • Etnia – sunt cazuri numeroase în care elevi de etnie romă aleg să abandoneze școala tot din motivele menționate mai sus.

1. La nivelul comunității – la fel ca în cazul familiilor, se creează și se stabilesc norme sociale și cai de urmat care devin, în timp, reguli comportamentale urmate de membrii comunității. Mai mult, parte dintre ele devin factori de risc care contribuie la abandonul școlar printre care:

  • Apariția unui copil – în cazul fetelor, ce provin de multe ori dintr-un mediu ostil , din familii sărace și/sau dezorganizate ajung sa devină mame la vârste foarte fragede și să abandoneze școala pentru a crește copilul nou-născut. Această situație, este dificilă pentru o mama foarte tânără care poate abia înțelege ce i se întâmplă; în comunitate, însă, cu siguranță nu este singurul caz
  • Norma mariajului timpuriu – adesea întâlnită în cazul comunităților rurale, căsătoria la vârste mici este un alt factor care determină renunțarea la educație.
  • Anturajul – de la vârste foarte fragede copii pot cădea, din motive diverse (ex: dorința de a ieși în evidență etc.) în capcana anturajului și ajung să ia decizii în funcție de puterea de influență a anturajului una dintre acestea fiind chiar renunțarea la educație.

2. La nivelul școlii există, de asemenea, cauze care contribuie la abandonul școlar, precum:

  • Atitudinea cadrelor didactice – Neimplicarea cadrelor didactice, într-o manieră proactivă, pentru a împiedica acest lucru să se întâmple este o cauză importantă a abandonului școlar. Din păcate, foarte mulți profesori ajung să comunice cu părinții sau copii când situația elevilor este deja foarte gravă în loc să comunice periodic cu aceștia pentru a evita ca aceste situații să se întâmple.

Alte informații utile:
– Pentru exemple de best practices ar trebui să ne raportăm la contextul european și să analizăm cu mare atenție ce se întâmplă în celelalte tări ale Uniunii Europenea, în special la cele care reușeșc să înregistreze cele mai mici valori ale acestui indicator la nivel național. De exemplu, cazuri de best practices ce pot fi analizate în această situație sunt Croația, Lituania și Slovenia care au înregistrat, conform datelor Eurostat de la nivelul anului 2016, cele mai mici valori ale ratei abandonului școlar de 2,8% (Croația), 4,8% (Lituania) și 4,9% (Slovenia).
– Pentru a analiza problema abandonului școlar se pot lua în calcul și indicatori ca rata absenteismului și ponderea elevilor cu situații neîncheiate.
– În totalul de aproximativ 23.000 de elevi care au promovat clasa a VIII-a în anul şcolar 2015-2016, dar nu s-au înscris la Evaluarea Naţională 2016, circa 60% provin din şcoli din mediul rural.
– Absenteismul la Evaluarea Naţională în 2016 a fost, în şcolile rurale, de aproape 3 ori mai mare decât în cele urbane (3.648 candidaţi absenţi în mediul rural, faţă de 1.371 candidaţi absenţi din mediul urban)
– Media notelor la Evaluarea Naţională, în şcolile rurale, este de 5,54, faţă de 6,33 obţinută în şcolile urbane. Pe de altă parte, media mediilor claselor V-VIII ale elevilor din şcoli rurale este de 8,39, faţă de 8,28 obţinută de elevii şcolilor urbane în condiţiile în care toate mediile obţinute la Evaluarea Naţională sunt mai mici decât media mediilor claselor V-VIII.
– Din analiza datelor de mai sus rezultă faptul că există o tendinţă de a supraevalua, în clasele V-VIII, elevii din şcolile rurale, acest lucru având un efect invers în ceea ce priveşte rezultatele la Evaluarea Naţională (rezultatele la Evaluarea Naţională obţinute de elevii din rural fiind mai slabe).

Distribuţia mediilor obţinute la Evaluarea Naţională 2016 ne arată faptul că, în mediul rural, rezultatele la acest examen sunt net inferioare celor obţinute de candidaţii şcolilor aflate în mediul urban. Aproape 40% din rezultatele obţinute de candidaţii şcolilor din mediul rural sunt sub 5.

Câteva soluții pentru abandonul școlar

Întrucât abandonul școlar este o problemă cu adevărat complexă, așa cum am prezentat-o până acum, determinată de cauze multiple este nevoie și de soluții multiple pentru a putea contribui la diminuarea acesteia. Astfel, în acest sens, se recomandă ca soluții:

  • În primă fază, identificarea elevilor aflaţi în abandon şcolar şi a cauzei abandonului punctual în funcție de regiunea sau zona analizată. Este foarte important să se cunoască care este numărul elevilor care au decis să renunțe la studii precum și care sunt motivele care i-au determinat pe aceștia să ia această decizie pentru a știi ce acțiuni se recomandă a fi întreprinse
  • Conștientizarea familiei în importanţa actului edicaţional şi implicarea ei în reabilitarea şcolară şi socială a elevului – pentru că principalii factori ce pot determina să abandoneze școala se găsesc la nivel familiei implicarea familiei în reducerea abandonului școlar este esențială și primordială
  • Implicarea mai mare a comunității locale în soluționarea situațiilor de abandon școlar – pentru că o serie de reguli comportamentale se stabilesc la nivelul comunității, așa cum este prezentat în secțiunea anterioară,  implicarea acesteia în reducerea abandonului școlar este, de asemenea, foarte importantă
  • Combaterea sărăciei prin asigurarea hranei, a rechizitelor şi a îmbrăcăminţii necesare pe timp de iarnă pentru copiii care provin din familii sărace – pentru a putea continua să meargă la școală
  • Asigurarea transportului elevilor – în zonele care dispun de infrastructură rutieră
  • Asigurarea cazării – în internate sau decontarea chiriei lunare în situaţia în care şcoala nu dispune de internat sau în situaţiile în care transportul zilnic al elevilor nu este posibil
  • Integrarea în învățământul profesional – se urmărește ca elevii aflați în afara sistemului educațional să fie integrați în cadrul învățământului profesional pentru a-și putea continua studiile
  • Învățământul profesional dualcare are drept scop scăderea şomajului în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 ani şi 29 de ani, care au abandonat şcoala, nu urmează un program de formare profesională, nu muncesc şi au competenţe scăzute, prin formarea acestora în meserii cu deficit mare de personal pe piaţa muncii.
  • Modificarea metodologiei și normelor privind înscrierea copiilor a căror tutelă este acordată familiei extinseprin documente doveditoare, copiii din medii dezavantajate și a căror tutelă nu este deținută de părinții biologici ci incredințată familiei extinse, să nu fie refuzați la înscrierea în școală chiar dacă nu au domiciliul în circumscripția respectivă. Există cazuri în care copii încredințați familiei extinse spre creștere și aflați în risc de abandon școlar, sunt refuzați la înscriere deoarece domiciliul acestora se stabilește în instanță anual iar acesta poate fi diferit de la an la an.
  • Modificarea legii privind încurajarea agenților economici de a susține continuarea studiilor pentru copiii absolvenți ai ciclului gimnazial și secundar – Beneficiile fiscale sunt înregistrate contabil însă beneficiarii nu au parte mereu de practică sau chiar de angajare. Beneficiile fiscale acordate de stat, în cazul unui parteneriat cu Ministerul Educației, pot fi primite de agenții economici doar dacă se dovedește că elevii au îndeplinit stagiile de practică sau urmează o pregătire profesională de lungă durată în domeniul respectiv. De asemenea, reducerea abandonului prin încurajarea elevilor de a urma o școală profesională să se realizeze prin creșterea bursei de stat acordată acestora precum și prin garantarea angajării acestora la sfârșitul pregătirii în funcție de rezultatele beneficiarilor unui astfel de program.

 

Amendamente USR

S-au aprobat amendamentele la legea de adoptare a OUG nr. 81/2016, trimisă de Administrația Prezidențială spre reexaminare, pe care USR le-a susținut activ în plenul Camerei Deputaților  prin intermediul doamnei  deputat Cristina IURIȘNIȚI. Aceasta a accentuat importanța învățământului dual.

Amendamentele propuse de grupul USR din Comisia de Învățământ au fost admise și au ca obiect implicarea Camerei de Comerț în promovarea acestei noi componente la nivelul învățământului profesional și tehnic. Comisia și plenul au aprobat calificările 4 și 5 pentru anul școlar 2019-2020, conform Cadrului național al calificărilor și documentelor europene de tip Europass, cât și prezența a 2 membri reprezentând agenții economici precum și unul reprezentând elevii în consiliile de administrație. Ne dorim ca agenții economici să investească în educație pentru ca tinerii între 14-26 ani cu abilități practice să poată fi integrați în sistemul de învățământ profesional, ca o pârghie importantă a demersurilor de reducere a abandonului școlar și a profesionalizării forței de muncă.

Art 33 alin (3): “Pentru pregătirea profesională, fiecare elev major, respectiv părintele, tutorele sau susţinătorul legal al elevului minor, încheie un contract de pregătire practică individuală cu operatorul economic şi unitatea de învăţământ, reglementat prin metodologie specifică elaborată  de Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, cu consultarea prealabilă a reprezentanţilor desemnaţi ai operatorilor economici, ai structurilor asociative și ai consorțiilor și aprobată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

Art 76 alin (5) “Prin excepțiile de la prevederile alin. (2), (3) și (4), condițiile de acces în învăţământului dual, se stabilesc de unitatea de învăţământ în colaborare cu operatorii economici parteneri.”