Aspecte preliminare
În cadrul evenimentului „Educația, încotro?”, atelierul dedicat învățământului preuniversitar a avut drept invitați manageri și profesori din sistemul particular de învățământ, alături de care au fost identificate, printr-o analiză SWOT, punctele tari, punctele slabe, amenințările și oportunitățile pe care aceștia le întâmpină.
Care au fost rațiunile care au fundamentat alegerea unui studiu asupra sistemului particular de învățământ?

Învățământul din România nu înseamnă doar școli publice, așa cum mulți dintre noi suntem obișnuiți să credem. Pe lângă sistemul tradițional, în țara noastră funcționează o rețea în continuă dezvoltare de școli private, unde copiii din familii cu posibilități financiare medii sau peste medie fac cunoștință cu un mediu modern și atractiv de învățare. Dacă, până de curând, învățământul particular era considerat o zonă de nișă, în condiţiile în care sistemul românesc de învăţământ trece prin schimbări ce par să nu mai ajungă la sfârşit, tot mai mulţi părinţi apelează la varianta oferită de școlile private.

Analiză SWOT
Am descoperit, prin intermediul acestei ședințe de lucru, oameni cu viziune, profesori care promovează excelența în educație, fără să uite că scopul cel mai important al școlii este acela de a forma lideri de caracter. Cel mai mare avantaj al sistemului privat s-a dovedit a fi acela că, pe primul plan, se află siguranța, securitatea și starea de bine a copilului. Cred cu tărie că sistemul de stat poate lua, în multe aspecte, drept model, sistemul particular: a venit momentul să definim performanța în termeni de dezvoltare continuă și să punem în valoare talentele și aptitudinile copiilor cu care lucrăm. Avem nevoie de elevi dezinvolți, care înțeleg și aplică ceea ce citesc sau învață,  calitatea învățământului definindu-se prin performanțele elevilor din viața reală, nu din spațiul aseptic al școlii.
Inventarierea avantajelor și a dezavantajelor sistemului privat de învățământ înclină, în mod evident, balanța în favoarea aspectelor pozitive:

Avantaje
1. Elevii pot studia într-o limbă străină sau în sistem bilingv;
2. Se pune accent pe transdisciplinaritate, interdisciplinaritate, dezvoltare personală;
3. Se practică învățarea centrată pe elev,
posibilă datorită numărului mic de elevi dintr-o clasă;
4. Este încurajată învățarea prin activități practice și de grup;
5. Se oferă program prelungit, pentru realizarea temelor sau pentru activități extracurriculare;
6. Se acordă o importanță deosebită educației non-formale, prin includerea de activități extracurriculare obligatorii sau la alegere: arte, scriere creativă, grădinărit, științe, muzică, teatru, robotică etc.
7. Sunt oferite numeroase facilități: mese de dimineață și prânz respectând necesarul nutrițional al copiilor, transport, asistență medicală, săli moderne, sisteme de supraveghere video, computere, acces la internet și retroproiectoare în fiecare clasă, săli media, biblioteci, săli și terenuri de sport moderne, campusuri amplasate în zone retrase ale capitalei și multe altele;
8. Copiii sunt încurajați să participe la diverse proiecte, tabere și concursuri internaționale;
9. Se oferă pregătire specială pentru susținerea examenelor naționale sau internaționale;
10. Profesorii sunt selectați cu mai multă rigoare și sunt mai bine motivați decât în sistemul public.

Dezavantaje
1. Costuri ridicate, față de cele specifice învățământului de stat.
2. Rețeaua restrânsă și accesul relativ dificil (școli puține, situate, de obicei, la periferie);
3.Nu toate instituțiile sunt acreditate.

Indexare juridică

În perioada regimului comunist, învățământul a constituit atribuția exclusivă a statului, învățământul privat fiind nepermis. Pe fondul schimbărilor ce au intervenit în sistemul românesc de învățământ, după revoluția din 1989, legislația permite, pe lângă sistemul public al serviciilor educaționale, funcționarea unor instituții care oferă servicii educaționale cu caracter privat. Legea învățământului nr. 84 din 24 iulie 2005 este prima lege ce reglementează organizarea și funcționarea actualului sistem de învățământ public și privat din țara noastră. Articolele acestei legi prevăd faptul că sistemul național de învățământ este constituit din ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de diferite tipuri, niveluri si forme de organizare a activității de instruire și educare. Sistemul de învățământ din țara noastră cuprinde unități si instituții de învățământ de stat și private.

Legea Educației Naționale nr.1 din 2011 aduce reglementări cu privire la învățământul privat și confesional românesc. Unitățile private de învățământ sunt unități libere, deschise, autonome, atât din punct de vedere organizatoric, cât si economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituție. Învățământul privat preuniversitar se organizează si funcționează cu aceleași niveluri și în aceleași tipuri de unități de învățământ ca învățământul preuniversitar de stat. Legea învățământului conține prevederi referitoare la statutul, structura și organizarea instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar cu caracter privat, toate concentrate însă într-un singur articol. Cred cu tărie în necesitatea adoptării unui cadru legislativ mai elaborat, care să prezinte, exhaustiv și explicit, materiile în care statul coordonează și sprijină sistemul particular de învățământ.

Date statistice

Dacă, în 2010, erau aproximativ 60.000 de elevi înscriși în sistemul privat preuniversitar, în 2013, numărul actual este de aproximativ 100.000; în 2014, atât în preuniversitar, cât și în învățământul superior, sunt aproape 600.000 de elevi și studenți. Pe segmentul de învățământ preuniversitar, cei mai multi înscriși sunt în învățământul postliceal, urmați – numeric, de cei din prețcolar, iar podiumul este completat cu învățământul primar. Într-un interviu ce poate fi urmărit pe site-ul stiri.tvr.ro, președintele ARACIP, Șerban Iosifescu, vorbește despre “aproximativ 1000 de unități private”, în 2015.

În privința unităților de învățământ, pot fi semnalate următoarele aspecte: dacă în 1992, în România erau 14.000 de școli primare și gimnaziale, în 2012, numărul lor a scăzut la 4000 (www.forbes.ro). Tot presa online arată că, în Romania, banii alocați pentru educație (2015) reprezintă 3, 1% PIB, ceea ce situează România pe ultimul loc în UE (www.adevarul.ro).

Concluzii – intrumente ale acțiunii parlamentare ce vor fi utilizate în urma studiului efectuat

  • O solicitare către Institutul Național de Statistică, în vederea obținerii unor date statistice complete privind situația actuală a sistemului de învățământ privat
  • Aducerea în atenția cetățenilor a problematicii sistemului privat de învățământ, prin declarații de presă și declarații politice.
  • 3 interpelări către Ministerul Educației Naționale și ARACIP, privind evaluarea calității în învățământul privat.
  • O propunere legislativă pentru completarea alin. (6), art. 60, din Legea 1/2011, prin care să se delimiteze și să se enumere explicit și exhaustiv domeniile în care statul sprijină și coordonează învățământul particular.