⦁ Preambul

Plecând de la premisa că, atât sistemul educațional, cât și cel de sănătate din România se află într-o contradicție profundă cu nevoile, cerințele și interesele societății, trebuie găsite în cel mai scurt timp măsuri fezabile, relevante, care să asigure îmbunătățirea contextului social, în special legal, încurajând astfel reducerea decalajului între potențialul sistemelor de stat și așteptările societății civile. Așadar, introducerea materiei școlare Educație pentru sănătate în programa școlară, vine în sprijinul direct al elevilor, și indirect al societății, promovând principii și valori educaționale cu scopul de a dezvolta încă din școală cunoștințe referitoare la sănătate, reproducere, comportament alimentar și norme de igienă. Credem că această inițiativă legislativă, pe lângă bagajul de informații științifice oferite elevilor, asigură și promovarea unei componente ce ține de dezvoltarea psihică a tinerilor în raport cu sinele și cu ceilalți. Mai mult decât atât, cultivarea responsabilității, și a prevenției reprezintă dezideratele care stau la baza unui sistem educațional relevant, centrat pe interesele elevilor, menit să încurajeze dezvoltarea lor armonioasă și înțelegerea beneficiilor pe care îl presupune un stil de viață educat, sănătos și asumat.

Contextul actual

Date fiind statisticile alarmante cu privire la starea de sănătate precară a populației României, sistemul public și societatea civilă resimt nevoia stringentă de a găsi soluțiile optime pentru îmbunătățirea situației actuale:
⦁ rata ridicată de morbiditate și mortalitate cauzată de lipsa unui comportament alimentar optim. Principalele cauze sunt reprezentate de consumul excesiv de tutun, alcool, zahăr, grăsimi care duc la apariția bolilor ischemice, a diabetului, a cancerului, a TBC-ului, etc.

⦁ numărul extrem de mare al avorturilor din România (480 de avorturi la 1000 de sarcini)

⦁ 10,6% dintre tinerele cu vârsta sub 20 de ani au sarcini nedorite iar rata sarcinilor în rândul adolescentelor, pe segmentul de vârstă cuprinsă între 15-19 ani, a înregistrat 12.073 de gravide, dintre care 7.547 au ales să întrerupă sarcina, România ocupând primul loc în Europa în această privință;

Mai mult decât atât, în ultimii 27 de ani, lipsa unei reforme educaționale de fond și incapacitatea conturării unei programe axate pe nevoile actuale ale elevilor care să răspundă dinamicii sociale, a scos la iveală nenumărate situații îngrijorătoare cu privire la incapacitatea tinerilor de a-și însuși principii referitoare la Educația pentru sănătate, de a conștientiza pericolele la care sunt expuși și de a combate gradul extrem de ridicat al morbidității și mortalității prin asumarea unui comportament alimentar responsabil, fundamentat încă de la cele mai mici vârste. În același timp, România se află printre puținele state europene care nu au implementat în curriculum Educația pentru sănătate, țări precum Suedia, Portugalia, Polonia, Danemarca, Germania, Cipru, Slovacia conștientizând încă din anii `70 importanța prioritizării și implementării acestei materii în sistemele lor de educație. Spre exemplu, În Germania, educația pentru sănătate este văzută ca un instrument eficient pentru a evita sarcinile nedorite. Educația pentru sănătate în școli este obligatorie și nu există clauze pentru a permite părinților să își retragă copiii de la lecții. Școlile sunt obligate să informeze părinții despre conținutul materiei, unde elevii învață despre contraceptive și proceduri biologice, dar și despre emoții și aspectele unei relații.

Unde ne aflăm la acest moment?

România a conștientizat situația gravă în care se află mecanismele de prevenție și informare a tinerilor cu privire la situația actuală și la riscurile la care se supun prin ignorarea normelor de sănătate.Astfel, în ultimi 2 ani, instituțiile statului împreună cu organizații mondiale, ONG-uri, reprezentanți ai societății civile și-au asumat redactarea și implementarea direcțiilor strategice menite să vină în sprijinul elevilor și al tinerilor prin intermediul unei informări corecte, obiective, corelate cu gradul de înțelegere și cu nivelul de vârstă al acestora, familiarizând totodată populația tânără cu privire la familie, relații interumane, anatomie, norme sanitare și sexualitate și moralitatea sexualității.

⦁ Strategia Națională de Sănătate 2014 – 2020 elaborată și asumată de Ministerul Sănătății susține implementarea educației pentru sănătate în programa școlară, menționând în cadrul Direcțiilor Strategice faptul că solicită ,,revizuirea/actualizarea actelor normative privind igiena școlară și actualizarea programei de educație pentru sănătate de către Ministerul Educației Naționale pentru implementarea eficace a intervențiilor vizând promovarea sănătății şi educaţia pentru sănătate la copiii de vârstă școlară.”

⦁ Planul Multianual Integrat de Promovare a Sănătății și a Educației pentru Sănătate elaborat de Administrația Prezidențială, UNICEF România, Ministerul Educației Naționale, Ministerul Sănătății își propune să traseze axele directoare pentru implementarea în intervalul 2017 – 2018 a materiei ,,Educație pentru sănătate”, asumându-și următoarele obiective:
-1.2.3 ,,Elaborarea unor reglementări necesare implementării programului de educație pentru sănătate în învățământul preuniversitar prin utilizarea tuturor resurselor umane și materiale disponibile.”
– În anul 2017: Îmbunătățirea cadrului legislativ

Mai mult decât atât, în luna octombrie a anului 2017 a fost lansată o petiție națională pe platforma ,,campaniamea.de-clic.ro” prin care se solicită Parlamentului României, dar și ministerelor avizate să garanteze accesul tuturor elevilor la educație sexuală. Societatea civiliă își motivează petiția prin dorința de a ,,dezvolta tinerilor capacitatea de a face alegeri în mod conștient cu privire la relații, sexualitate, sănătate fizică și emoțională. Aceste alegeri au la bază respectul și protejarea propriei sănătăți cât și a celorlalți.”

Obiective

Astfel, Parlamentul României are obligația de a-și asuma la rândul său strategiile amintite și de a pune în aplicare recomandările menite să susțină modificările legislative cu scopul de a facilita implementarea Educației pentru sănătate în programa școlară, susținând astfel evoluția sistemului educațional și implicându-se direct în conturarea cadrului legislativ menit să combată efectele nocive ale lipsei promovării normelor sanitare, de igienă, de sănătate și de sexualitate.

În același timp, implementarea Educației pentru sănătate are și o componentă democratică menită să motiveze elevii să înțeleagă și să își asume setul de valori europene, fapt datorat Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii care a publicat în 2008 ,,Standardele pentru Educaţie Sexuală în Europa” prin care stabilea cadrul de referinţă cu privire la introducerea acestui tip de curs care trebuie să urmărească în mod explicit capabilitatea copiilor de a nu fi doar subiecți de drept, ci și actori ai drepturilor lor, iar pentru aceasta, ei sunt nevoiți să aibă acces la o educație care să îi pregătească pe deplin și în mod liber, să-și asume responsabilitățile și alegerile într-un spirit de înțelegere și toleranță. Mai mult de atât, privind retrospectiv materiile școlare tangente Educației pentru sănătate, se va constata prezența conținutului științific, fiind omis conținutul menit să promoveze conștientizarea moralității relațiilor interumane, a importanței prevenției și a înțelegerii raportului dintre psihic și fizic. În acest sens, trebuie ținut cont de faptul că, deși Educația pentru sănătate poate fi făcută în cadrul biologiei, sistemul educațional are nevoie de o materie autonomă care să coreleze informațiile pur științifice cu furnizarea cunoștințelor privind emoțiile, formele de conștientizare, responsabilitatea și asumarea unui stil de viață sănătos. Astfel, Educația pentru sănătate trebuie să se vadă pe sine ca o formă de învățământ școlar ce începe în copilărie și continuă la maturitate, fiind inerentă potențialului uman.