Creditarea și asistența socială

Lipsa instrumentelor de finanțare adecvate activității agricole este un alt obstacol important in calea dezvoltării rurale. Dobânzile practicate pentru creditul agricol sunt prohibitive, cei mai mici fermieri fiind obligați să plătească cele mai mari dobânzi pentru creditele operaționale din cauză că nu pot oferi garanții materiale, iar producția anuală obținută este prea mică și supusă riscurilor de vreme, epidemii etc.

Propunem stabilirea unui fond de micro-creditare din fonduri naționale, dedicat fermierilor de subzistență (care nu sunt eligibili la PNDR). Micro-creditarea și-a demonstrat deja eficacitatea în multe țări ca măsură de combatere a sărăciei. Aceste micro-credite s-ar acorda la dobânzi avantajoase și ar lua în considerare situațiile specifice ale fermierilor în ceea ce privește termenele de plată.

Fondurile de creditare ar putea asigura migrarea fermierilor mici către culturi agricole de înaltă productivitate pe unitatea de suprafață. În prezent, cele mai mari suprafețe de teren agricol aflate în aceste ferme mici sunt acoperite de culturi de câmp (cereale, plante oleaginoase). Prin programe de instruire și microcreditare, micii fermieri își pot folosi mai eficient pământurile, trecând de la culturi de câmp către legumicultură, pomicultură sau plante medicinale.

Mediul rural suferă de asemenea de lipsa serviciilor fundamentale dezvoltării și ieșirii din sărăcie, cum sunt sănătatea și învățământul. Prin urmare, toate măsurile economice și legale adresate micilor fermieri trebuie corelate cu dimensiunea rurală a pachetului anti-sărăcie asumat de guvern, care vizează creșterea accesului la servicii medicale și de educație.