Vlad Alexandrescu

Vlad Alexandrescu

Senator de București

Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România - Vicelider
Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport
Comisia pentru cultură şi media
vlad.alexandrescu@senat.ro

M-am alăturat USR din convingerea că este singurul partid politic care dorește în momentul de față o reală reformă în România. Am redactat programul USR pentru Cultură, pe care doresc să îl susțin și să îl dezvolt, după puterile mele și cu contribuția persoanelor care îmi sunt apropiate.

Voi detalia mai jos câteva din principiile care mă ghidează în această propunere de reformă.

Cred că trebuie să vedem Cultura ca pe o resursă universală de identitate și un refugiu spiritual al oricărui om. Ea însoțește și diversifică neîncetat viața societății, lărgind fiecărui individ posibilitățile sale de alegere, oferindu-i un mijloc de a accede la o existență intelectuală, afectivă, morală și spirituală mai bună. Este un prilej de bucurie personală, de regăsire în comunitate, de dezvoltare a experienței de sine. Fie că o consumăm acasă, prin lecturi sau filme, împreună cu alții la teatru, la concert, la Operă, fie că o vedem în muzeu, cu prilejul unor expoziții temporare sau permanente, că o percepem în clădirile de patrimoniu, sau în stradă în cadrul unor festivaluri, evenimente urbane, celebrări colective, cultura este un spațiu de sărbătoare, o întâlnire între fiecare dintre noi și spiritul creator al artiștilor care o produc.

Una dintre marile provocări ale perioadei următoare este cât de mult autoritățile statului, cele naționale, regionale și locale, vor integra cultura, respectiv politicile culturale, în strategiile de dezvoltare economică și socială. Analizele socio-economice arată că patrimoniul cultural a devenit parte integrată a industriilor culturale și creative. Potenţialul acestor segmente de investiție este uriaş, nu numai ca oferte, ca disponibilităţi de intervenţie, dar şi ca resursă fundamentală a dezvoltării durabile locale şi regionale. Este necesar să acordăm o atenție specifică promovării antreprenoriatului cultural prin eco-sisteme creative, incurajând investiția în oameni, promovând politici și soluții de stimulare a creativității și a afacerilor, identificând resurse și facilitând accesul la finanțări nerambursabile în vederea dezvoltării regionale şi urbane. Vom crea astfel noi oportunități care, odată valorificate, vor contribui la dezvoltarea artelor şi la integrarea culturii în conceptele holistice de dezvoltare regională. Adaptând politicile de bună guvernare la specificitățile locale și regionale, va trebui să investim în sectoarele creative dominante și în resursa locală valoroasă. De asemenea, să ținem cont de dinamicile locale și regionale, dezvoltând alianțe de creștere între capacitatea administrativă, comunitățile de afaceri și mediul asociativ.

Este nevoie să asigurăm o cooperare mai intensă, mai sistematică și mai lărgită între arte, cultură și instituțiile științifice, academice şi de învăţământ, să încurajăm inițiativele şi parteneriatele public-privat, stimulând inovarea, creșterea și dezvoltarea sectorului industriilor culturale și creative prin înființarea unor locuri de întâlnire pentru artiști, a unor laboratoare pentru inovație culturală și experiment artistic. O cale de a susține spiritul antreprenorial este de a încuraja parteneriatele dintre antreprenori, pe de o parte, școli, licee și universități, pe de altă parte, pentru crearea și întreținerea unor baze de recrutare a resursei umane care să furnizeze calități și competențe în funcție de cererile pieței. Este vital să investim în mobilitatea artiștilor și a operatorilor culturali, în promovarea schemelor internaționale de mobilitate, care contribuie decisiv la dezvoltarea calității artistice și profesionale, a instrumentelor și metodelor de valorificare a patrimoniului material și imaterial, mobil și imobil, la dezvoltarea propriilor ambiții ale actorilor culturali de cercetare și explorare, având ca efect deschiderea unor noi oportunități pe piața culturală.

În ultimii ani, artiști și oameni de cultură au jucat un rol din ce în ce mai important în România, încercând să grăbească maturizarea societății, cerând de fiecare dată și atenționând asupra necesității înnoirii ei. Ei ne-au învățat să înțelegem diversitatea, cultura fiind diversa prin natura ei. S-au trezit aşteptări printre oamenii de artă şi, pe de altă parte, a apărut o conjuncţie între mişcările civice şi creatori, cum nu a mai fost în trecutul apropiat. În acest moment de restructurare a societății, cultura vie poate da consistenţă unei reforme a statului, poate prilejui viziune, poate naşte întrebări generatoare de noi sensuri pentru evoluţia şi dezvoltarea societăţii. Este important, de aceea, ca artiştii să se simtă la ei acasă, adică recunoscuţi şi stimulaţi în creativitatea lor, ceea ce ar putea să ne ajute pe toţi să ne simţim mai bine în România. Este absolut crucial să propunem în Parlament un Statut al Artistului, un cadru legislativ care să ofere încredere și recunoaștere profesiunilor artistice, să definească mulțumitor poziția artistului sau a managerului cultural independent (freelancer) în societate în ceea ce privește condițiile de angajare, de protecție socială, de fiscalitate. Fără să beneficieze de măsuri de reducere și prevenire a riscurilor, de protecție socială, în anumite situații artiștii reprezintă o categorie defavorizată, și chiar una ce este ignorată. În primul rând dintr-o insuficientă și incompletă încadrare legislativă a profesiunilor din sectorul cultural, precum și dintr-o alocare bugetară cu totul inferioară potențialului de creativitate al societății românești.

Chiar în aceste condiții, cu responsabilitate și curaj, artiști independenți au dezvoltat infrastructuri și proiecte artistice de o mare valoare, în contextul unui acces nesigur și nepredictibil la resursele bugetare publice, atrăgând deseori fonduri private și sponsorizări, acționând după principiile unui management cultural de calitate. Astfel, an de an, sectorul independent al artelor performative sau vizuale a demonstrat o viziune în acord cu tendințele artistice actuale din Europa și din lume, cu dinamica firească a consumului cultural și cu misiunea pe care cultura publică o are în societate. Aflați încă într-o condiție ingrată, artiștii își asumă totuși rolul de educatori, insuflă viață unor spații mai degrabă inerte, oferă unui public tot mai numeros acte de cultură veritabile. Pe scurt, sectorul cultural independent face an de an serviciu public. Artiștii independenți, care reprezintă în acest moment un potenţial imens de dinamizare şi de eficientizare a culturii, vor fi tratați ca parteneri în procesul de reformare a instituțiilor de cultură. Aceste instituții, care însumează un potențial important de atragere a publicului, vor beneficia de o reformă în ceea ce privește leadershipul, criteriile de recrutare a managerilor, tipul de management și principiile de atragere de fonduri, prin modificări structurale la legea managementului instituţiilor publice de cultură și prin inițierea unei legi a mecenatului. Ele vor asigura un spațiu privilegiat pentru manifestarea creativității artiștilor aflați la începutul carierei, mai ales în perioada inițială când aceștia încearcă să se consacre în totalitate artei lor. Ele trebuie să coboare și în stradă, fără să abdice de la standarde, acceptând provocarea culturii de masă şi promovând actul cultural către un public mai larg.

Propun de asemenea o altă abordare în privința monumentelor istorice ale României.
Patrimoniul este o sursă permanentă de energie pentru ceea ce ne face să fim o națiune. El are un rol fundamental în definirea identității naționale și promovarea Romaniei într-o Europă aflată în criză de identitate. Dar patrimoniul nu este doar un prilej de cheltuire de fonduri pentru a-i asigura dăinuirea în timp, patrimoniul este un fundament pe care se construiește prezentul și viitorul și un important factor de unitate, solidaritate şi de identitate locală, regională şi naţională. Obiectivele de patrimoniu local constituie un agregator principal comunitar. Ele sunt un reper pentru grupurile de artiști care se întâlnesc în continuare între sau în jurul zidurilor lor. Creatorii sunt bântuiți cumva de trecut, iar această luptă cu trecutul, precum odinioară lupta lui Iacob cu îngerul, este condiția culturii vii. Cunoașterea istoriei este vitală pentru artiști, pentru societate și pentru posibilitatea de dezvoltare armonioasă a unui popor. De aceea, monumentele prilejuiesc noi forme de acțiune culturală. Aceste elemente ale identității locale, regionale sau naționale au o proprietate uimitoare, aceea că eliberează energie, că ne dau prilejul să înscriem, pornind de la specii infinite de creativitate, noi semne ale identității noastre. Patrimoniul devine astfel un mediu în care ne putem vedea pe noi înșine. Privindu-l, vom vedea starea în care se află și societatea românească, și educația, și economia, și relațiile dintre oameni.

Restaurarea, consolidarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural vor fi oportunităţi şi premise de creştere economică regională şi locală, prin crearea de noi locuri de muncă şi prin promovarea spiritului incluziv, de participare comunitară la procesul de regenerare locală, urbană și rurală. Accesarea de fonduri europene prin Programul Operațional Regional, axa 5.1, constituie o resursă importantă pentru restaurarea si punerea in valoare a monumentelor. Este necesar să alcătuim o strategie pentru restaurare la nivel național și vom cere administrației centrale să consilieze autoritățile locale și regionale, prin transmitere de know-how, pentru scrierea efectivă de proiecte. Va trebui să cerem finanțarea a cel puțin 100 de șantiere de restaurare anual. O revizuire a legislației este oportună, pentru a facilita exproprierea în cazul monumentelor istorice de clasa A aflate în pericol de prăbușire. Investiţiile în turism şi cultură ar putea permite regiunilor de dezvoltare să folosească avantajele oferite de potenţialul lor turistic şi din punct de vedere al patrimoniului natural şi cultural în identificarea şi consolidarea identităţii proprii, de promovare a diversităţii, pentru a-şi îmbunătăţi avantajele competitive în sectoare cu valoare adaugată şi conţinut calitativ şi cognitiv ridicat, atât pe pieţe tradiţionale, cât şi pe cele noi, în formare.

Muzeele din România, dincolo de capitalul cultural pe care îl urmăresc cu precădere, ar trebui să-și configureze o strategie de raportare la piața de consum cultural și la publicul specific ținând cont de regulile antreprenoriatului cultural. Să înțeleagă nevoile publicului și a stilurilor de viață contemporane pentru a dezvolta o ofertă care să ridice consumul cultural și să genereze capital financiar, creând astfel premisele unei dezvoltări durabile si sustenabile a sectorului cultural. Să stabilească relații solide cu mediile profesionale internaționale pentru deschiderea pieței culturale, pentru internaționalizarea produselor oferite, dar și pentru identificarea, acumularea și implementarea unor practici noi de dezvoltare. Totodată, să colaboreze cu comunitățile creative din mediul tehnic si tehnologic, arhitectural, artistic, media, publicitar pentru a dezvolta produse culturale complementare cu un plus de inovație care să dea dinamism și mai multă interacțiune cu publicul.

O dezvoltare a Culturii nu poate avea loc fără o refprmă a educației. În ultima vreme, curricula școlară actuală a redus semnificativ impactul pe care cultura vie și arta în general îl pot avea asupra tinerilor în școli, în licee și chiar în multe facultăți de profil. Rezultatul este, de cele mai multe ori, o prezentare mult prea reductivă a unor realități ce modifică viața acestor tineri, fapt care le diminuează receptivitatea și le îngustează perspectiva asupra societății în care trăiesc. Artele reprezintă însă o resursă pentru o societate incluzivă și ele sunt tot atât de educative ca, bunăoară, științele sau educația fizică. Prin artă viața se diversifică neîncetat, ceea ce înseamnă că individul găsește în cultura artistică nenumărate posibilități pentru a-și întări identitatea. O reprezentare mai bună a artei în sistemul educativ, axată în special pe contact direct și nemijlocit dintre tineri și operele de artă și pe un exercițiu neîntrerupt de familiarizare cu acestea și de interpretare a lor va optimiza programele de curs, viziunea tinerilor asupra culturii, și sensul apartenenței la o comunitate, națională, culturală, locală.

O educație axată pe cultură va contribui în chip necesar la o reformă a societății, în care un public educat, amator al unei noi forme de cultură, mai mobilă, mai intuitivă, mai deschisă și flexibilă, ghidează și sprijină la rândul lui producția artistică nouă. Diversificarea se va manifesta și în sens invers, dinspre public către artiști, într-un mediu prielnic și receptiv. Vom susține, de aceea, actele educative care dau posibilitatea tinerilor de a întâlni cultura într-un mediu instituțional, curricular și extra-curricular. Acest gest va crea, în viitor, șansa unui sistem educațional atent atât la realitățile sociale, cât și la vectorii culturali. Într-o societate în care opinia publică a fost dominată de propagandă/mass-media și oamenii se văd obligați să răspundă la ce se comentează în mass-media din perspectiva mass-media, arta poate aduce o perspectivă și un dialog nou, mai obiectiv, îndreptat spre soluții. Un asemenea sistem va fi motorul unei societăți sănătoase și vigilente, al unei societăți vii și tinere. Acest act reciproc de corijare a culturii de către educație și a educației de către cultură dă una dintre normele unei societăți mature. Va trebui să încercăm să îndreptăm România spre un astfel de model.

Matei Adrian Dobrovie

Matei Adrian Dobrovie

Deputat de București
Dan Rădulescu

Dan Rădulescu

Deputat de Prahova
Bogdan Rodeanu

Bogdan Rodeanu

Deputat de Galați
Nicolae-Daniel Popescu

Nicolae-Daniel Popescu

Deputat de Diaspora