În contextul tensiunilor crescânde dintre Rusia și Ucraina, deputatul USR Nicu Fălcoi, membru în Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților, analizează contextul internațional al crizei, dar subliniază și obiectivele României pentru îndeplinirea cărora ar trebui făcuți pași hotărâți la nivel guvernamental și politic.

„De peste 4 luni, Federația Rusă încearcă să demonstreze că este o mare putere. O face nu prin proiecte economice de anvergură, ci prin orchestrarea unei crize energetice. Sau prin sprijinul dat regimului autoritar din Belarus. Moscova nu încearcă să fie o campioană a democrației și să dea un exemplu la nivel internațional. Dimpotrivă. A înăbușit nemilos orice alternativă democratică. Nici din punct de vedere militar Federația Rusă nu încearcă să ne demonstreze că este constructivă. Preferă să șantajeze militar țări vecine și să amenințe că recurge inclusiv la opțiunea nucleară.

În acest context și cu acest comportament, pentru țările democratice partenere Rusia este percepută ca o țară revizionistă și agresivă, nu ca un partener predictibil. Recursul la conceptul sferelor de influență, blocarea unor decizii suverane ale unor state și ignorarea celor mai elementare norme de drept internațional – toate le regăsim în ultimele pretenții ale Federației Ruse și cereri de garanții solicitate SUA și NATO.

Pentru Vladimir Putin, cei 22 de ani de conducere nu au fost ani care să îi aducă lecții de înțelepciune, ci mai mult un cumul de decizii controversate și periculoase, care l-au transformat într-un președinte autoritar.

A fost previzibil pentru mulți faptul că declinul Federației Ruse nu este un lucru bun pentru Europa și pentru lumea democratică. Însă decizia și capacitatea de a redresa o țară moștenitoare a URSS au aparținut conducerii de la Kremlin.

Nici Europa și nici SUA nu pot pompa la nesfârșit bani și capital politic într-o țară nucleară condusă catastrofic în ultimii 50 de ani de liderii ruși. Nu putem menține o politică de susținere față de un lider rus care acasă se laudă cu politica sa anti-occidentală și orchestrează un război hibrid global, iar când are întâlniri internaționale cere tratament egal și așteaptă ajutor economic și financiar de la cei pe care îi consideră inamici.

Față de șantajul cu războiul făcut de Kremlin, SUA – se poate vedea cu ochiul liber – aplică o politică de securitate care poate fi caracterizată drept model de consultare și coordonare cu aliații europeni. Franța, Germania, Italia, Polonia și celelalte țări europene, la rândul lor, vor o soluție diplomatică, una care să respecte dreptul statelor la independență și autodeterminare. M-am convins de acest aspect și cu ocazia recentelor mele vizite la Washington și Bruxelles.

Calendarul diplomatic al lunii ianuarie 2022 a fost și este un maraton fără sfârșit, care presupune consultări în diverse formate aliate: reuniunea miniștrilor apărării NATO, reuniunea NATO-Ucraina, reuniunea Consiliului NATO-Rusia, consultare NATO-UE și foarte probabil o consultare NATO- parteneri PfP (Republica Moldova, Georgia, Finlanda, Suedia, Elveția), reuniuni ale UE în diverse formate. Peste tot regăsim aceeași preocupare pentru securitate, stabilitate și mai ales responsabilitate. Numai vocea Kremlinului face notă discordantă și este în disonanță cu noi toți.

Din păcate, Moscova a reușit să își distrugă și ultima brumă de credibilitate.

Vladimir Putin face câteva greșeli.

Prima, Vladimir Putin crede că poate să convingă un grup major de țări europene să accepte un dictat ca și cum ar fi singura opțiune rezonabilă. În realitate, europenii cunosc cel mai bine că un dictat internațional nu poate să ducă la ceva bun.

În al doilea rând, președintele rus, un nostalgic – după cum chiar el recunoștea – după imperiul sovietic, crede că, în cei 30 de ani care au trecut, europenii au uitat sau tolerează pe un fond de ignoranță istorică un discurs manipulativ, un narativ rusesc distorsionat care poziționează Federația Rusă ca țară pașnică și aflată în defensivă.

Cetățenii din țările foste socialiste nu pot uita și nu pot ierta ocupația militară sovietică și impunerea forțată a unor regimuri politice vasale puterii sovietice. Vladimir Putin a reușit să ne convingă că utilizează același tip de agresiune, cu aceleași obiective și mijloace ca și Stalin sau Hrusciov.

Nu în ultimul rând, campania militară rusească de la granița cu Ucraina s-a desfășurat în perioada în care NATO pregătește un nou Concept Strategic. Pur și simplu, Vladimir Putin a reușit să își prezinte adevăratele obiective și strategia militară în mod deschis și asta va ajuta la elaborarea unui nou document strategic al NATO, dar și la luarea unor decizii importante în NATO.

În acest context, recentele anunțuri făcute de președintele american și cel francez că vor trimite trupe în România ca parte din strategia NATO de a descuraja amenințările de la granița de est schimbă în bine situația de pe flancul nostru. Este un semnal încurajator, care era așteptat de mult de către România.

Sper ca țara noastră, la nivel guvernamental și politic, să facă pași hotărâți pentru a atinge câteva obiective pe care eu le-am amintit cu mai multe ocazii.

• În primul rând, trebuie să promovăm mai activ ideea de indivizibilitate și tratament egal pentru prezența militară la granița de est a NATO. Sintagma «One Flank, One Threat, One Presence» ar trebui implementată cu mai multă voință din partea tuturor. În acest sens, este de dorit să transformăm prezența militară adaptată a NATO în România (NATO tailored forward presence) în prezență militară întărită a NATO în România. Aceasta ar fi similară cu prezența NATO în Polonia și țările baltice și ar asigura un tratament egal pentru toți aliații din această regiune.
• În al doilea rând, ar trebui întărită prezența navală a NATO în regiunea Mării Negre, nu doar prin exerciții, ci și prin efectuarea de misiuni navale cu caracter prelungit și care să respecte prevederile de prezență militară în Marea Neagră.
• În al treilea rând, România ar putea promova mai activ dimensiunea apărării aeriene a NATO, prin extinderea prezenței aliate a Poliției aeriene NATO și asigurarea unei baze aeriene cu misiuni aeriene permanente NATO, după modelul bazei de la Incirlik și complementară bazei aeriene româno-americane de la Mihail Kogălniceanu. Putem și ar trebui să găzduim mai multe capacități aeriene ale NATO.
• În al patrulea rând, consider că în domeniul apărării cibernetice ar trebui să trecem la o nouă etapă și să dezvoltăm un centru regional cibernetic NATO pentru regiunea Mării Negre. România are potențial și capacități pentru a realiza o fuziune a unor programe NATO care să se concretizeze într-un centru care să gestioneze noile provocări din domeniul cibernetic.

Nu trebuie să uităm că strategia lui Vladimir Putin vizează menținerea influenței asupra celor trei parteneri NATO: Ucraina, Moldova și Georgia, pe care îi vede ca o zonă de influență. De aceea, este foarte posibil ca NATO să se mobilizeze și mai mult în sprijinul acestor parteneri regionali. Este și o problemă de credibilitate pentru Alianță.

Perioada următoare nu va fi una ușoară, nici la nivel politic, și nici la nivel militar. Dar va fi și o bună oportunitate pentru a accelera programele de modernizare pentru Armată, pentru a construi un model național de reziliență și pentru a întări solidaritatea aliată și parteneriatele strategice ale României.”