Dan Barna, discurs în Parlament cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din Timișoara

Dan Barna, discurs în Parlament cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din Timișoara

Dan Barna, președintele USR a ținut un discurs la ședința solemnă a Parlamentului cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la începutul Revoluției din Timișoara.

Președintele USR a transmis recunoștință familiilor și apropiaților victimelor Revoluției din decembrie 1989 și a subliniat importanța soluționării dosarului Revoluției. 

“Suntem, împreună, de 30 de ani, martori ai incapacității statului român. Ai complicității sale cu criminalii din 1989. De abia azi, la 30 de ani de la Revoluție, dosarul a ajuns în instanță. Un proces care trebuia să înceapă moral în 1990, începe abia în 2019. Un proces care ar trebui să ne ajute să facem distincția între călăi și victimă, care ar trebui să scoată definitiv din viața publică ucigași de vise și suflete, profitori și impostori începe dureros de târziu. Poate și pentru că încă nu își cunoaște încă trecutul, România îi repetă greșelile în prezent. Câtă vreme dosarele privind evenimentele din decembrie 89 nu sunt finalizate cu decizii definitive, statul român din care facem cu toții parte e doar pe jumătate legitim. Iar Revoluția rămâne o revoluție neterminată.”, a transmis Dan Barna, de la tribuna Parlamentului. 

Redăm discursul integral:

Domnule președinte 

Domnule prim-ministru

Doamnelor și domnilor deputați și senatori 

Pe 21 Decembrie 1989, la Cluj, printre românii aflați în stradă era și Călin Nemeș. Unul dintre mulții eroi care în doar câteva zile au reușit să recupereze întreaga demnitate a unui popor. Unul dintre cei mulți care au înțeles atunci, în ‘89 că o țară nu se construiește cu oameni care stau deoparte. 

Călin a avut atunci curajul să îi privească în ochi pe cei veniți să înnăbușe Revoluția în sânge.

Ca el au fost, în acele zile, zeci de mii de oameni, mai întâi la Timișoara, apoi la București, Cluj, Sibiu, Iași și multe alte orașe. 

Fără curajul lor, niciunul dintre noi nu ar fi fost aici, acum, într-un Parlament al unei țări libere.  

Fără setea lor de libertate, niciunul dintre noi nu ar fi avut șansa de a-și împlini destinul, noi nu am fi existat aici.

Cine au fost acești oameni? Au fost români simpli, din toate categoriile. Muncitori, profesori, ingineri, studenți. De toate vârstele, dar cei mai mulți au fost ales tineri. 

În decembrie ‘89, România s-a scuturat de o dictatură decrepită, ineptă și criminală care ne-a scos pentru o buzată de timp din Europa. S-a întâmplat așa pentru că, și în cele mai negre timpuri, românii au știut să își păstreze mândria, au știut să fie demni și au știut să reziste. 

Și când au decis că e timpul să se facă auziți, i-a auzit o lume întreagă. 

45 de ani, regimul comunist a încercat să creeze oameni după chipul și asemănarea lor. 

N-au reușit. Nu aici, NU în România. 

Ce au reușit însă, a fost să confiște și să risipească potențialul acestei țări. Să ne scoată pentru o vreme în afara istoriei Europei. În acel decembrie, românii și-au cerut înapoi locul în lumea civilizată.

În decembrie ‘89, românii au cerut libertate și bunăstare. 

Sunt 30 de ani de atunci și, privind înapoi, vedem că idealurile celor care au ieșit în stradă atunci sunt împlinite doar pe jumătate. 

Da, avem libertate. Dar ce facem cu libertatea noastră? 

Reușim oare să o administrăm așa cum se cuvine? Le oferim concetățenilor noștri o viață așa cum merită? Sunt sistemele noastre publice de sănătate, educație și siguranță construite astfel încât  românul de rând să se bucure de roadele libertății?

Știm prea bine că nu. Acel „că așa-i la noi ” continuă încă să fie la 30 de ani de la Revoluție un lait motiv al cotidianului nostru.

Câtă vreme e așa, câtă vreme libertatea nu vom reuși să transformăm libertatea în bunăstare, decență și civilizație Revoluția română ramane o revoluție neterminată.

Doamnelor și domnilor 

Am început acest discurs cu omagiu adus celor care și-au dat viața în acele zile. Dați-mi voie să transmit recunoștința mea și familiilor și apropiaților acestor oameni. Ei continuă să poarte în suflet suferința în sufletele lor. 

Și o să le spun că au dreptate să ne facă reproșuri. Au dreptate să pună întrebări. Au dreptate să ceară imperativ răspunsuri. 

Suntem, împreună, de 30 de ani, martori ai incapacității statului român. Ai complicității sale cu criminalii din 1989. 

De abia azi, la 30 de ani de la Revoluție, dosarul a ajuns în instanță. Un proces care trebuia să înceapă moral în 1990, începe abia în 2019. 

Un proces care ar trebui să ne ajute să facem distincția între călăi și victimă, care ar trebui să scoată definitiv din viața publică ucigași de vise și suflete, profitori și impostori începe dureros de târziu. 

Poate și pentru că încă nu își cunoaște încă trecutul, România îi repetă greșelile în prezent.

Câtă vreme dosarele privind evenimentele din decembrie 89 nu sunt finalizate cu decizii definitive, statul român din care facem cu toții parte e doar pe jumătate legitim. Iar Revoluția rămâne o revoluție neterminată.

Doamnelor și domnilor 

Ca partid format din oameni care nu au nicio legătură cu comunismul, cu autoritarismul și cu disprețul cetățenilor, Uniunea Salvați România va milita întotdeauna pentru stat de drept și pentru economie de piață unde inițiativa și meritocrația sunt recunoscute. 

În 1989 aveam 14 ani, locuiam în Sibiu și priveam curios cum tineri soldați cu doar câțiva ani mai mari decât mine descărcau încărcătoare prin ferestrele și podurile vecinilor în căutarea naivă a unor imaginari teroriști. Prin ochii mei de copil speram ca acele evenimente să schimbe România astfel încât să pot ajunge și eu să văd… piramidele din Egipt. 

Fiecare dintre colegii mei și probabil mulți dintre dumneavoastră au avut atunci câte un astfel de vis.

S-a născut o nouă clasă politică pentru că și astăzi sunt oameni cu vise care nu mai vor să stea deoparte. Oameni pentru care succesul personal nu e complet dacă nu e parte a unui succes mai mare al societății în care trăiesc și în care vor să-și crească copiii. Oameni care vor valori occidentale, vor infrastructură decentă, vor spitale curate, vor sisteme publice funcționale, vor competență și respect în funcții publice, vor transparență și vor meritocrație. Și toate acestea aici în România pentru că noi credem că se poate.

Este misiunea generației noastre și ea nu poate fi împlinită câtă vreme din această țară se pleacă ca în vremuri de război. 

Suntem datori eroilor din 1989, suntem datori părinților noștri, suntem datori celor ce vor veni după noi și ne suntem de fapt datori nouă înșine. 

Suntem datori nouă înșine să terminăm Revoluția începută atunci. 

Dragi colegi

Pe 21 decembrie 1989, la Cluj, Călin Nemeș i-a privit în ochi pe cei trimiși să oprească manifestațiile împotriva dictaturii. I-a privit în ochi și le-a zis: “Trageți, am o singură inimă”.

România pe care oamenii cinstiți o vor este o țară în al cărei piept va bate întotdeauna inima lui Călin Nemeș. 

Să nu uităm asta niciodată! 

Vă mulțumesc.