Uniunea Salvați România consideră că este nevoie de o reformă a sistemului de educație românesc, dar o reformă reală, de profunzime, care să readucă echilibrul în relația profesor – elev – părinte, să repună copilul în centrul sistemului educațional și să înlăture eșafodajul politic din educație. Așa numita viziune sistemică „Educația ne unește”, prezentată de ministrul Ecaterina Andronescu, pare a fi mai degrabă o reformă de dragul reformei, fără să abordeze problemele mari, de esență, care au făcut ca România să fie campioană europeană la analfabetism funcțional și la abandon școlar.
„Adevărata provocare atunci când lansezi un proiect de țară cum este reforma educației este aceea de a veni cu propuneri concrete despre cum vor fi transpuse în practică o serie de principii cu care putem fi cu toții de acord. Nu văd cum ar putea fi posibil să co-existe în același document conceptul de programe școlare flexibile și schema prin care înțelegem că absolvenții unui anumit tip de Bacalaureat nu vor avea voie să se înscrie la o facultate de un alt profil decât cel în care au studiat la liceu”, declară Silvia Dinică, senator USR, membru al grupului de lucru tematic educație.
„Ceea ce propune doamna Andronescu este același gen de reformă care se discută de 30 de ani încoace, acela în care nu se întâmplă nimic. Ne facem că facem ceva, sunt învârtite doar cuvinte frumoase, goale de conținut. Mai punem o evaluare, mai scoatem o materie, dar atât. În rest, mai multe constrângeri, în contradicție flagrantă cu ceea ce propunem noi, mai multă flexibilitate, mai multă libertate”, apreciază Elena Tudose, specialist politici publice USR și membru în grupul tematic de lucru educație.
„Tot ceea ce a propus doamna Andronescu ne ambramurește mai mult! Limbile străine sunt eliminate din ciclul primar, matematica este eliminată de la BAC-ul tehnologic filiera economică. Nu se știe ce și cum evaluăm. În plus, ministrul Educației vrea să traseze dictatorial parcursul absolventului. Astfel, un elev de la filologie, de exemplu, nu va mai putea să studieze medicina. Ministrul Educației propune și eliminarea de la BAC a evaluării competențelor lingvistice după Cadrul European de referință. Ceea ce înseamnă că ne întoarcem cu 10 ani în urmă și facem doar evaluări superficiale”, consideră și deputatul USR Cristina Iurișniți.
USR atrage atenția că nicăieri în viziunea prezentată de ministrul Ecaterina Andronescu, aflată pentru a patra oară la cârma acestui domeniu esențial pentru societatea românească, nu se vorbește despre depolitizarea sistemului de învățământ, adevăratul călcâi al lui Ahile din Educație. Ani la rând, directorii de școli și inspectorii școlari au fost înregimentați politic și au condiționat nu de puține ori cariera corpului profesoral de favoritisme politice, ceea ce a dus la situația dramatică de astăzi.
USR propune pentru prima dată un proces de depolitizare și descentralizare autentice ale sistemului de învățământ românesc, prin desființarea inspectoratelor școlare și transferarea atribuțiilor acestora către consiliile de administrație din școli, alcătuite din profesori, părinți și reprezentanți ai comunității locale (consiliu local, ONGuri din domeniul educațional).
USR propune și consolidarea atribuțiilor de management și evaluare a consiliilor de administrație ale școlilor, concomitent cu schimbarea componenței acestora, astfel încât școlile să fie conduse transparent și în interesul elevilor.
Doar în acest mod se va ajunge ca, într-adevăr, copilul să fie în centrul sistemului de educație, dând puterea celor apropiați de el, părinți și profesori. USR propune reechilibrarea relației profesori-părinți-comunitate locală.
În plus, dacă e atât de preocupată de calitatea actului educațional, cum explică doamna ministru absența manualelor de engleză și franceză de la clasa a VI-a în condițiile în care mai sunt două luni și jumătate de cursuri din acest an școlar?
Nu în ultimul rând, Ecaterina Andronescu, aflată la al patrulea mandat de ministru, ar trebui să răspundă pentru angajamentele neonorate din programul de guvernare, să spună unde sunt cele 2.500 de creșe și grădinițe promise și de ce România mai are încă mii de școli cu toalete în curte, fără apă și canalizare.
