Senatul a adoptat tacit propunerea legislativă inițiată se senatorul USR Vlad Alexandrescu care facilitează intervențiile de protejare a patrimoniului cultural imobil, prin modificarea și completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului. USR a cerut dezbarerea inițiavivei în regim de urgență, având în vedere riscul crescut al pierderii de obiective aparţinând patrimoniului cultural naţional.
Legislaţia românească, deşi recunoaşte principiul, nu are prevederi suficiente care să permită statului să se substituie proprietarului unui obiectiv de patrimoniu cultural imobil pentru a efectua anumite lucrări de conservare în vederea eliminării pericolului de dispariţie a respectivului obiectiv, atunci când proprietarul nu doreşte sau nu este în măsură să intervină. De asemenea, statul poate finanţa restaurarea unui număr limitat de monumente, și doar din anumite tipuri, prin diferite programe.
Inițiativa legislativă a USR aduce câteva clarificări privind corelarea celor două legislaţii, pentru a permite administraţiei publice să intervină în reabilitarea unor situri valoroase pentru memoria și identitatea noastră.
Proiectul de lege definește mai precis categoriile de monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran şi subacvatic: monument, ansamblu și sit.
Conform inițiativei legislative a USR, monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat vor putea fi înstrăinate numai în condiţiile exercitării dreptului de preempţiune ale statului român, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării, chiar și în cazul executărilor silite, al insolvenței sau al falimentului.
De asemenea, proiectul de lege prevede căi clare de intervenție a autorităților statului pentru salvarea monumentelor istorice, permite alocarea de fonduri pentru reparații și consolidări precum și facilități financiare pentru proprietarii monumentelor istorice care vor să le repare și să le conserve pentru salvarea, protejarea şi punerea în valoare a unui monument istoric.
”Dacă o autoritate publică intenționează să acţioneze pentru protejarea patrimoniului cultural aflat în proprietate privată, în afara unor căi amiabile – care nu sunt mereu posibile- ar putea declanşa exproprierea pentru cauză de utilitate publică, însă există unele necorelări legislative (a se vedea, cazul exproprierii Casei Miclescu din Sos. Kiseleff Nr. 35-37) care fac ca lucrurile să treneze iar monumentul să se degradeze dincolo de limitele la care poate fi, fizic, salvat. Nu ne putem permite să rămânem fără istorie și fără cultură”, spune senatorul USR Vlad Alexandrescu.
Potrivit datelor oficiale, din totalul de 15.520 de monumente istorice non-arheologice, nu mai puțin de 1200 se află în stare de precolaps şi colaps, în condiţiile în care cea mai mare parte a monumentelor istorice sunt deținute în proprietate privată. În aceste condiţii nu este de mirare numărul mare de ştiri din ultimii ani care prezintă prăbuşirea, uneori cu punerea în pericol a vieţii populaţiei, a unor părţi din clădiri istorice (v. Moara lui Assan, Hala Laminor sau Fabrica de bere Bragadiru/Rahova din Bucureşti, bisericile din Roadeș și Rotbav şi multe clădiri din centrele Braşovului, Bistriţei, Clujului, Timişoarei şi Bucureştiului).
