Uniunea Salvați România susține dezbaterea unei noi legi a cinematografiei și adoptarea ei, în condițiile unui acord al comunității cinematografice asupra principiilor ei fundamentale. USR invită la dezbatere toți reprezentanții cinematografiei românești pentru a duce, ulterior, propunerile acestora în Parlament.
Centrul Național al Cinematografiei (CNC) a făcut public, pe data de 30 august, un proiect de lege a cinematografiei menit să înlocuiască actuala Ordonanță a Guvernului nr. 39/2005. Proiectul propune o serie de schimbări pozitive (prezente, de altfel, și într-un alt demers legislativ de modificare a datatei Ordonanțe 39, OUG 91/2016, respinsă de Parlament în iunie 2017).
Proiectul CNC prevede înlocuirea creditului rambursabil cu sprijinul financiar nerambursabil în finanțarea filmelor românești, renunțarea la secretizarea dosarului de concurs (anonimizarea regizorului și a titlului și autorului scenariului), introduce posibilitatea finanțării filmelor de microbuget și a coproducțiilor internaționale, mărește baza de colectare pentru Fondul Cinematografic, aducând-o la zi cu evoluțiile tehnologice, și crește prezența filmului românesc (și european) în cinematografele din România.
„O lege a cinematografiei în acord cu vremurile, cu dezvoltarea digitalului și cu evoluția spectaculoasă a filmului românesc din ultimul deceniu este extrem de necesară. Ea ar trebui, însă, să fie dezbătută și negociată împreună cu toți actorii din industria cinematografică, astfel încât să reflecte cu adevărat momentul actual al cinematografiei din țara noastră, să asigure echilibrul necesar între nevoile comunității și cele ale publicului și să propună o viziune de viitor în susținerea publică a filmului românesc”, a declarat deputatul USR Iulian Bulai, membru în Comisia pentru cultură, arte, mijloace de comunicare în masă din Camera deputaților.
Sistemul sprijinirii producției de film prin credit s-a dovedit a fi nu doar în contradicție cu practica celorlalte țări europene, ci și practic ineficientă, cu o rată de returnare a creditelor între 0 și 10%. În ce privește coproducțiile internaționale, accesul lor la finanțare era o obligație a României față de partenerii europeni, în condițiile în care cinematografia românească beneficiază de mulți ani de astfel de finanțări din partea Olandei, a Franței sau a Bulgariei.
Pe de altă parte, propunerea CNC ar trebui să acorde mai multă atenție sprijinirii cineaștilor tineri și producătorilor aflați la început, unei poziții adecvate, non-discreționare a Centrului în economia de forțe a cinematografiei românești și atragerii exploatanților de cinematografe în susținerea producției locale. Iar Arhiva Națională de Filme ar trebui reformată astfel încât nu doar să slujească patrimoniul cinematografic existent, ci și să contribuie la arhivarea și conservarea prezentului.
